In 2009, in buricul Bucurestiului (in spatele Intercontinentalului) supravietuieste cea mai “comunista” alimentara din cate am vazut, si sunt un om care a trecut si pe la “tara”.

(Vezi ca iar am scris mult.)

Ce m-a socat prima data cand am intrat acolo? Sistemul “comunist” de plata. Nu-mi aduc aminte unde am vazut ultima oara asa ceva. Functioneaza cam asa: Intri in alimentara, te invarti, te uiti la ce vrei sa cumperi, faci un calcul mintal cu cat te costa, si te duci cu informatia asta la o ghereta (inchisa cu lemn si geam ca la ghiseele antice de la PTTR), amplasata in interiorul alimentarei, unde e casa. Si spui: vreau 1 sticla de cola si o punga de napolitane. Tanti aia (ajungem imediat si la personal) bate pe casa, iti ia banii si iti da un bon. Cu asta te duci la “raionul dulciuri” si o alta tanti iti da ce ai nevoie. SA TE PUNA DRACU’ sa te razgandesti sau sa mai vrei si altceva, ca trebuie sa te duci la casa, sa-ti mai faca un bon pentru diferenta, sa ai rabdarea sa se mai uite hoasca urat la tine ca esti nehotarat si o deranjezi din nou, ca doar e magazinul *&%$$ masii. (*&%$$ = surorii, in varianta pentru minori)

Asta a fost prima varianta.

In cazul in care chiar esti un idiot complet si vrei sa-ti iei ceva fantezist, cum ar fi mezelurile, ai pus-o! Trebuie sa stii cam ce vrei sa iei si cam de cati bani. Totusi, Nicolae (e o logica justificata prin care presupun ca asa il cheama pe patronul magazinului) s-a gandit si la asta. Te duci la casa si aproximezi: “As vrea si eu un bon de 25 de lei (surprinzator dar au auzit fosilele de RON) pentru raionul mezeluri”. Iei bonul si apoi, vezi tu cum faci sa-l cheltuiesti. Partea proasta e ca daca mai ai 3 ron de completat pana la valoarea de pe bon nu merge sa iei gume, ca tu ai bon la raionul de mezeluri. Mai iei 2 felii de salam…. sau taci dracului din gura ca esti un prost si deranjezi femeile (eu asa am tradus niste priviri).

Nu. Nu putem sa vorbim despre platit cu cardul. Nu puneti intrebari despre StarTrek bunicilor, nu?

Sa nu uitam ca ne aflam IN SPATELE INTERCONTINENTALULUI in anul 2009.

De remarcat ca e o alimentara extrem de scumpa. Justificabil de altfel, pentru ca alimentara sustine financiar o armata (in sensul de “cata frunza, cata iarba”) de babe(vezi sa nu citesti “beib”), care se numesc vanzatoare, sefe de raion, sefe de sala, sefa casierie si alte functii din Republica Socialista Romania. Si cand zic “babe” ma refer la o intreaga insiruire de atribute negative pe care le poti asocia unor femei in varsta: hoaste, tate, etc.

Stateam azi la coada, pentru un bon la raionul dulciuri, sticla de Cola la 2L (aia e, nu stii jargonu’, stai acasa) si am asistat la 2 episoade din “Zona Crepusculara”.

ep. 1. O baba care nu stia jargonu’(naspa, frate!). A indraznit sa arate cu degetul produsele pe care le vroia. Si sa vezi draci “pai credeti ca eu vad ce-mi aratati, spuneti de la ce raion cumparati si de cat?”. Baba client, n-a inteles, si a mai explicat o data ca vrea 300 g. din parizelul “ala”. Si a inceput scandalul. cu injurii, contrainjurii si parainjurii…dar fiecare baba cui o asculta. Casierita imi zicea mie, clienta vorbea cam singura la raionul mezeluri. Pana la urma clienta a concluzionat: “V-ati invatat numa’ la bani, ca restul de doua mii nu mi l-ai dat”. ( nu ti se pare, chiar n-are legatura cu discutia pe care o incepusera) si a iesit pe usa cu tot cu mezeluri. Casierita catre mine: “A innebunit lumea, pai crezi ca eu am vazut ca nu i-am dat doua mii de lei?”.

ep.2. Alta baba (asa alimentara, asa clientela) da la casa 14 RON, vorbind ragusit si in soapta: “Vreau si eu un pachet de tigari Monte Carlo”.
Casierita: “Pai nu stiu daca avem”.
Clienta: “Nu aveti!” (nu, nu era intrebare, era afirmatie).
Casierita: “Pai si ce sa va dau de banii astia?”.
Clienta: “un pachet de tigari Monte Carlo”. (eu, in gand: “ai sa-mi bag picioarele..am temperatura! Delirez.”)
Casierita: “Pai daca n-avem de unde sa va dau?”
Clienta: “Nu aveti ca nu se mai face de mult…” (eu in gand: “oare astea nu se aud intre ele?”).
Casierita… se uita cand la bani, cand la baba din fata ei….
Clienta: “(cu chinuri VIZIBILE, sa depaseasca momentul de senilitate) dati-mi un pachet de Marlboro argintiu, scurt.” (eu, in gand: Ba, esti nebun, cata coerenta, BRUSC!!!”).
Casierita: “Pai si cate sa va dau?” avea in mana 14 lei. Un pachet e 7.5 lei. Dilema.
Clienta: “Un pachet”.
Casierita:” Pai si ce fac cu banii astia?”. Enigma devenea tot mai complexa.
Clienta: “Sa-mi dati rest fix” (putea oare sa dea un rest aproximativ?)
Casierita percuteaza la ce vroia baba, si ii explica cum ca trebuia sa-i dea 12.5 lei ca sa-i dea rest inapoi 5. Te duuuuuuci dracu’. Fisiunea nucleara e mai simpla, JUR!

As lua Alimentara aia si as introduce-o in circuitul turistic. As duce copii de la generala in excursie cu invatatoarea. Cam ca la zoo. “Comunismul in habitatul natural”. Sa vada si ei in aplicare lozinca “Clientul nostru, dusmanul nostru!”. Sau nu neaaparat, ca oricum asta se aplica cam peste tot, cu diferenta ca in alimentara cu pricina te scaneaza de cum intri: “Ia si la asta, sigur a venit la furat. Hai sictir ca n-ai tu fata de cumparaturi. Uite pentru cine ne intrerupem noi discutiile filozofice cu privire la Tata Floarea.” Mult tupeu pentru niste cadavre in devenire.

Oricum misto. Am ras. Mai mult singur.

Hai cu soimii patriei, mama, ca acolo e viitorul.

Mili

P.s. Pentru cine vrea un tur de alimentara, cu ghid, stiti cum sa dati de mine.