Jumate din luna Ianuarie am petrecut-o in Berlin cu ocazia unuia din cele mai mari targuri alimentare din Europa. Din pacate pentru ca am avut foarte multa treaba nu am mai apucat nici sa scriu pe blog, nici sa ma ocup foarte mult de firma si nici sa vizitez orasul, dar in putinele momente in care aveam ocazia sa studiez oamenii si locurile am realizat de unde vine toata nebunia cu “marfa nemteasca domne’, sigur e buna.”. Din punct de vedere profesional plimbarea a fost interesanta si kind of rewarding. Din punct de vedere economic … nu prea m-a interesat, dar din punct de vedere al cunoasterii unei tipologii si a unei noi culturi atat de mult ridicata in slavi, excursia asta cu iz de business trip mi s-a parut foarte buna.

In Germania partea 1 o sa va prezint partile bune ale nemtilor si lucrurile care mi-au placut.

1. Habar nu am germana, nu inteleg mare lucru si in afara de mobile.de, Pro7, Sat1 si Bayern Munchen (Despre care am aflat ca nici macar nu il pronunt corect) nu prea am alte puncte comune cu vorbitorii de limba germana. Cu toate asta am invatat repede cuvintele de salut (nu e chiar asa filozofie ) si cel mai amuzant cuvant mi se parea “CIUS” - habar nu am cum se scrie. Cand le salutam pe fetele de la hotel sau pe doamna de la shaormerie cu CIUS aveam impresia ca le-am anuntat ca au primit ultimul model de HTC Diamond sau o proteza noua (dupa caz). Brusc imi zambeau si li se luminau ochii, aveau si un fel amuzant de a-l pronunta + o mimica a fetei astfel incat in fiecare dimineata dupa micul dejun le cautam sa imi spuna CIUS ca sa pot pleca zambitor in treaba mea.

2. Drumurile in Germania sunt de-a dreptul incantatoare. Fara gropi, fara canale, fara dobitoci, cu marcaje vizibile pe orice vreme, cu obstacole semnalizate in asa fel incat si Stevie Wonder le-ar putea ocoli.

3. Toti nemtii/polonezii/turcii/austriecii/sau ce or mai fi ei STIU SA PARCHEZE. Nu prea gasesti semi-soferi care sa parcheze cu o roata pe trotuar, cu spatele masinii iesit in strada, cu rotile virate sau cu masina ocupand 3 locuri de parcare.

4. Desi nu toti inteleg engleza sau franceza, sau romana (ce surpriza) macar isi dau interesul si iti explica tot pe limba lor, dar in nici un caz nu te lasa sa pleci fara sa iti fie de ajutor. Cu ce e pizza aia ? Nu a stiut sa imi spuna in asa fel incat sa inteleg asa ca mi-a adus caserola cu produsul respectiv. Nu conteaza ca esti strain sau de-al casei, iti pun aceleasi gramaje, aceleasi ingrediente si cu acelasi respect. Nu conteaza ca nu te vei mai intoarce vreodata la el, trebuie sa pleci multumit. Nu conteaza ca poti sau nu sa ii faci afacerea de ras, el este satisfacut daca tu ai primit totul asa cum ai cerut.

5. Au un sistem social de ajutor pentru cei “in nevoie” foarte bine pus la punct. Am vazut foarte multe persoane cu diverse dizabilitati care socializau si care ieseau din casa. In Romania daca ai vreun handicap nu numai ca ti se “interzice” contactul cu altii dar parca esti condamnat sa traiesti doar in casa si doar cu ajutorul rudelor. In Germania am vazut inclusiv carucioare cu touch screen si cu o gramada de dotari despre care habar nu aveam ca ar fi utilizate pentru asemenea “aparate”

6. Nemtii nu sunt chiar asa de reci cum se spune. Daca le zambesti… iti zambesc si ei inapoi (imi place foarte mult aceasta forma de “comunicare” )

7. Semafoarele pt pietoni. Apesi pe buton, astepti sa se faca verde (nu am vazut pe nimeni care sa traverseze pe rosu) si cand iti vine randul… pai traversezi tata ca baietii din chestiile alea mari metalice (masini) nu stau sa bati tu pasul pe loc sau sa iti aduci aminte ca trebuie sa raspunzi la telefon in mijlocul strazii - ca tot tacane asta aici.

8. Organizarea targului la care am participat a fost EXEMPLARA. Aveai cateva ore de despachetat, cateva ore de impachetat si atat (nu ca ai venit tu mai tarziu cu 3 ore ca ai vrut sa mai dormi putin, nu ca dai o spaga la cineva, nu ca stiti… e mama bolnava, nu mi-a sunat ceasul sau mi-a mancat cainele tema). Ai intarziat ? Nici o problema, mai astepti la urmatoarea tura. Oamenii au spus ca ne ofera : a, b, c. Ei bine aia ne-au oferit. Nici mai mult, nici mai putin. Daca aveai nevoie de o solutionare a unei probleme reale se dadeau peste cap in asa fel incat sa fii multumit dar fara a deranja pe altcineva. Standul Romaniei a fost unul mediu unde a primat mai mult ideea de a aduce cati mai multi producatori autohtoni, fara a exista o idee clara de branding de tara si fara a promova valorile si identitatea Romaniei.

O sa urmeze Germania partea 2 si partea 3  in care voi detalia un pic ce NU mi-a placut in Germania dar va voi si povesti cum au fost organizate celelalte standuri si ce inseamna pentru multi valoarea, cultura, identitatea si imaginea de tara, cat de mult tin unii la eticheta si ce a insemnat pentru o parte din romanii prezenti la Grune Woche participarea Romaniei la acest targ international.

Alex