Imi aleg taxiurile dupa cum arata soferul, atunci cand am de ales. E o practica superficiala, ar spune niste ipocriti, dar vad ca mi s-a intiparit ideea de a evita, pe cat posibil, tepele. Taximetristii tepari, au, in cele mai multe cazuri, in opinia mea, niste fete specifice. Sa nu mai vorbim de amabilitatea aia ofensiva uneori: “Doriti un taxi?”. Mai ales in gari (Gara de Nord, Bucuresti, e mama taximetristilor. Lucru mai notoriu decat Stefan Banica Jr.)

E normal sa vrei sa nu iei teapa. Mai ales ca taximetristii au o gramada de obiceiuri “neortodoxe”. Incepand cu faimoasa “maimuta” (aparatul ala legat la un buton care mai adauga impulsuri in taxator), traseele “alternative”, pana la, cea mai enervanta dupa parerea mea, “constiinciozitatea” in trafic.

Daca esti sofer, fie si doar de ocazie, n-ai cum sa nu stii ca taximetristii sunt mereu in viteza, mereu se baga aiurea in trafic, intorc in intersectii, incurca pe toata lumea dupa care iti fac un semn de multumire (care inseamna mai mult “mersi, fraiere.”).  Toate astea pana cand au client in masina. Atunci se schimba lucrurile. E atent la toate trecerile de pietoni, sa lase pe toata lumea sa treaca, chiar si pe aia care sunt departe de trecere, pe trotuar, ii asteapta. Apoi, lasa pe toti participantii la trafic sa-si faca manevrele, cedeaza trecerea si in intersectii in care are prioritate, nu intra in intersectii sa le blocheze ci mai bine sta de doua ori la un semafor si multe alte asemenea exemple de comportament civic exemplar. Da, exact, toate astea din spirit civic, pentru siguranta si comfortul pasagerului, nu pentru a creste, fie si cu putin, valoarea cursei.

Neaaparat sa mentionez cea mai nesimtita specie de taximetristi, dintre toti. Astia de obicei sunt in zona garilor si a autogarilor si cand dai sa te urci in masina urmeaza dialogul scurt si extrem de iritant:

client: “Liber”
taximetrist: “Unde mergeti?”
client: “Pe X strada”
taximetrist: “Nu, astept pe cineva.”

Fix d-aia m-ai intrebat unde merg, ca sa imi spui ca astepti pe cineva.

Asta s-a schimbat de cativa ani. Inainte era pur si simplu “Nu merg, e prea aproape”. Si atunci era ilegal sa refuzi un drum indiferent cat de scurt e, dar “astept pe cineva” e mai sfant. Paza buna trece primejdia rea.

Mi s-a intamplat in Bucuresti, in autogara Militari, ca acelasi taximetrist care mi-a spus ca asteapta pe cineva sa ma intrebe putin mai tarziu daca doresc un taxi. M-am gandit subit la cateva rude de-ale sale.

Revenind la alegere, atunci cand timpul sau situatia nu ma preseaza, aleg batraneii simpatici, iar masina sa fie minim Logan. (in Tico nu ma mai urc decat in situatii de urgenta nationala). Atentie, faceti diferenta dintre batraneii simpatici si C.A.P-istii cu ceafa groasa. In 90% dintre cazuri, astia, batraneii simpatici, te refuza foarte rar, merg incet, sunt corecti la pret, nu rotunjesc suma de pe taxator…si FOARTE IMPORTANT nu se baga in seama neintrebati, la modul: “Pfaaa, ce cald e azi.” “Ia uite-l si p-asta cum se baga… dom’le in ziua de azi toti prostii au permis” (ironic din partea unui taximetrist, nu?). Poate nu sunt nici eu cel mai sociabil de pe planeta, dar prefer cateva clipe de liniste unei discutii inutile si fortate de circumstante.

Am avut si experiente placute. Le numar pe degetele de la o mana, dar mi s-a intamplat sa fiu intrebat daca ma deranjaza ca fumeaza, daca ma deranjaza muzica, daca ii dau voie sa deschida geamul, daca merge cumva prea repede (da, exact, chiar m-a intrebat daca merge prea repede…oarecum curios, dar suficient de normal intro lume perfecta).

Un singur lucru e cert. Faptul ca, “specia” taximetristilor este perfect adaptata si integrata in piata serviciilor din Romania. Daca asta e o noutate, atunci notiunea ta de realitate e minim trista.

Inchei aici, mai trebuia sa scriu ceva despre bacsis. Dar mai bine fac un post nou cu asta ca ma intind prea mult.

Mili.