De la o varsta intervine boala asta. La unii se manifesta mai putin, la altii mai mult. In principiu, cu cat esti mai batran cu atat te departezi mai mult de realitati banale. Ca sa nu mai vorbim de cazul in care, nu cumva mai esti si un batran putred… de bogat. In cazul asta senilitatea e doar o forma diplomata de a spune ca te-ai tampit iremediabil.

E baiatu’ asta, Rupert Murdoch de 78 (sapte-s-opt) de ani, care s-a gandit sa impuna el abonamente utilizatorilor care vor sa citeasca versiunile online ale publicatiilor scrise pe care le detine NewsCorp.  Gagiul are in spate niste nume: “The Times”, “News of the World” etc. In spiritul clasic de “daca o sa mearga la ala, merge si la noi” vreo 500 de publicatii mari din lume se gandesc sa faca la fel. Oarecum corecta mentalitatea. Daca bosorogu’ isi educa publicul pentru asta, e clar ca are puterea sa transforme idea intr-un fenomen de masa, contagios:  ”Maaama, Americanii platesc pentru continut online, asta e semn de civilizatie”   Americanii mai sunt 98% formati din celulita, e si asta simbol al civilizatiei de venerat si urmat ?

Contextul Contrastul general

Intre timp in parlamentul european, este, incepand de anul acesta, reprezentat un partid de origine suedeza, pe numele sau “The Pirate Party”. Baietii astia vor sa revolutioneze conceptele de copyright pentru fisierele digitale si conceptul de “privacy” pentru computerele personale. In spate se afla o comunitate imensa de oameni, veniti din portalul de file-sharing GRATUIT “ThePirateBay.org” si din alte directii, ce vor sa schimbe reguli ce nu se mai aplica, cu privire la file-sharing. Se indoieste cineva ca o sa ia amploare? Ca sa imi rezum ideea paragrafului astuia, aici se observa o prima tendinta catre gratuitatea continutului online, si aducerea conceptului in legalitate, vorbind de fapt despre liberul acces la informatie. (e utopic, stiu, dar poate mai facem un pas).

Mai departe. Sau, mai specializat: Muzica. Dupa 15-20 de ani de lupte cu pirateria muzicala, offline, lungi si costisitoare tentative de impiedicare a pirateriei online in care rezultatele obtinute au fost mici si nesemnificative (daca va pun sa numiti un caz de pedeapsa pentru piraterie de muzica, online nu va vine nimic in minte…. fara google), casele de discuri din lume nu mai semneaza decat contracte “360″. Asa se numesc. In principiu inseamna ca un artist acorda casei de discuri drepturi din TOT ceea ce el realizeaza. Adica nu se mai limiteaza la discuri. Acum 360 inseamna TOT: discuri, tricouri, concerte, publicitate, tot ce produce bani folosind numele sau imaginea sau calitatile artistului. Practic isi cam vinde sufletul casei de discuri. Pentru ca vanzarile de cd-uri si muzica cu drepturi…nu mai acopera cheltuielile. E nasol pentru artist? E na? Pai daca e nasol nu te mai face! Sau fa-o de dragul artei si taci, ca doar d-aia esti “artist” si nu “mercenar”. Mozart a murit ingrozitor de sarac, dar nu, asta nu inseamna ca ar trebui sa fie la fel pentru toti artistii, dar poate pretentii mai modeste n-ar strica.

Concluzia 2: Casele de discuri s-au luptat cat s-au luptat, acum incep sa se alinieze ideii de continut online gratuit, sharing gratuit, si sa gaseasca alte surse de venit si sa continue sa faca ceea ce au facut si pana acum.

Sa nu uitam, trendul general la care asistam de ceva vreme incoace: WEB 2.0 . Care inseamna interactivitate si user generated content. Inseamna bloguri, inseamna bloguri de nisa, inseamna Youtube, inseamna Wikipedia (care daca nu stiati a lasat ultracunoscuta Encarta sa moara de foame) inseamna, in general continut gratuit, pus la dispozitie GRATUIT de utilizatori pentru utilizatori. Inseamna transformarea internetului intro comunitate mult mai stransa si nu doar o lista de pagini web. (Intre noi fie vorba mai sunt si mizerii de genul “Second-Life”…dar fara prosti nu se poate ca sunt multi) .

Un articol bun pe tema asta, mi se pare asta scris de Alex Mihaileanu. De evidentiat ideea ca sigur se vor gasi, nu numai in Romania, portite legale sau ilegale, care sa permita unui Gogu sa plateasca abonament la o publicatie si sa copieze continutul pe site-ul lui, pe care sa-l ofere gratuit mai departe. El iesind la finalul lunii cu cheltuieli de 100 de euro pt. 10 publicatii…si profit de 10.000 euro de la traficul generat.

Una peste alta, idea senila, complet impotriva valului, a lu’ nenea Murdoch (care probabil mananca compotul prin perfuzii impreuna cu un pumn de pastile) de a cere bani pentru continut online, POATE o sa prinda forma, poate chiar si ceva notorietate, dupa care, problemele or s-o cocoseze si intrun final or s-o omoare. Asa ca… why bother?

Poate o sa-mi schimb parerea, dar acum mi se pare o ineptie a unui batran balos in gura caruia se uita, la propriu, lumea. Ii mor lui ziarele de foame si vrea ca utilizatorii sa dea si bani pentru continutul “imbibat” politic pe care il publica? N-ar fi misto sa fie si plin de publicitate in timp ce EU il platesc? Eu cred ca un site de stiri, cu adevarat bun, cu adevarat impartial, fara vendete si scopuri personale, va genera in continuare suficient trafic cat sa atraga reclame fara sa ceara bani cititorilor. Asta ar trebui sa fie schimbarea. (maaamaaa, ce-am zis…si eu nebun)

Nu o sa pun plata pe continut online la blogul asta .  Nu de alta dar nu vreau sa ma umplu de bani.

Mili